Astăzi, în cadrul unei ceremonii ciudate din Miami au fost eliberate ultimele 5 blocuri de adrese IPv4, lucru despre care se tot vorbește în ultimele luni în media internațională de specialitate. Chiar și eu am scris un articol pe aceeași temă în 18 octombrie anul trecut. Sursa unui eventual atac de panică este următoarea: Internetul așa cum îl știm nu mai are spațiu de extindere! IPv6, următoarea evoluție a lui Internet Protocol este în mare parte inutilizabil. De aici panica existentă acum pe anumite străzi virtuale! Dar toate aceste afirmații induc ușor lumea în eroare. Cel puțin pe moment. Iată ce se întâmplă în realitate.
În 1981, pe vremea când Internetul era puțin mai mult decât un experiment, Internet Protocol versiunea 4 a fost creată, în care adresa care identifica fiecare computer era lungă de 32 de biți, permițând un total de 4,3 miliarde de adrese diferite. Acestea arată în mod normal ca adresele IP cu care suntem obișnuiți cu toții: 4 numere variind de la 0 la 255 și separate de puncte. Site-ul IT4Fans.ro are adresa IP 93.115.203.213. Lungimea de 32 de biți a fost aleasă în mod aleator de către Vint Cerf care afirma recent într-un interviu:
Cine naiba știa pe atunci de câte adrese vom avea nevoie?
Se pare că de mai mult de 4,3 miliarde. După cum explicam și în articolul citat mai la început, ICANN, un grup înființat de către Departamentul Comerțului din SUA, alocă adresele IP în porțiuni mari către cele 5 registre regionale de internet sau RIR-uri, care, la rândul lor distribuie aceste adrese către furnizorii de internet locali (ISP-urile) atât celor tereștrii (cum ar fi RDS, UPC sau Romtelecom) cât și celor mobili (Vodafone, Orange sau Cosmote).
Astăzi, ultimele 84 de milioane de adrese IPv4 au fost alocate către RIR-uri. Deci, pentru început, nu au fost consumate ultimele adrese IP: RIR-urile nici măcar nu au început să distribuie aceste ultimele zeci de milioane de adrese către ISP-uri și șeful RIR-ului nord-american estimează că acestea nu se vor epuiza decât peste 6 sau 9 luni. Pe urmă, ISP-urile trebuie să epuizeze alocarea acestor adrese. Și la sfârșit mai există și faptul curios că, potrivit estimărilor, doar în jur de 14% din toate adresele IPv4 sunt de fapt folosite, deși restul este improbabil că vor fi eliberate vreodată (datorită costurilor, a orgoliilor unor mega-organizații care dețin ridicol de multe adrese IPv4 ori a unor implementări inginerești ciudate). Una peste alta, cu siguranță n-am rămas fără adrese IP, cel puțin nu pentru un an sau doi. Dar ne apropiem de fundul sacului. Care este soluția?
Noua versiune de Internet Protocol, IPv6, are adrese pe 128 de biți, din care rezultă o tarla totală de 2128 adrese de tip IPv6 – mai multe decât vom avea vreodată nevoie (sper). Dar nu putem începe să folosim dintr-o dată toți IPv6 pentru simplul motiv că aceste adrese nu sunt inter-compatibile cu IPv4. Dacă calculatorul sau smartphoneul tău are o adresă IPv6 nu vei putea accesa siteuri web care folosesc adrese IPv4 și invers. Pe partea de server și rețea, este necesar un nou hardware și software pentru a face tranziția de la IPv4 la IPv6 iar aceste lucruri costă, lucru care combinat cu faptul că nimeni nu folosește în prezent IPv6, generează minuscula cifră de 0,25% din Internet care este accesabilă în prezent cu o adresă IPv6.
Soluțiile acestei probleme nu sunt senzaționale. În cele din urmă probabil că vom sfârși prin folosirea unei configurații de tipul „stivă-dublă” (dual-stack) în care fiecare computer va putea folosi fie o adresa IPv4 ori una IPv6 în funcție de necesități. Dar, pe bune, nu trebuie să-ți faci griji prea mari din cauza asta. Calculatoarele moderne (Windows începând cu XP SP1 și Mac cu OS 10.2) și smartphoneurile suportă ambele iterații iar oamenii de regulă închiriază modemurile de la furnizorii lor de internet așa că singurul gadget pe care clienții îl dețin și ar putea fi afectat este ruterul – care nu are un cost colosal. Pentru companii în schimb, acest lucru va genera mari dureri de cap mai ales celor care vor fi nevoiți să aprobe bugetele necesare realizării tranziției.
Noroc că asta nu ne privește prea mult pe noi, vizitatorii anonimi ai siteurilor web sau utilizatorii serviciilor din cloud-computing.